Ocluzie adâncă

Ocluzia adâncă reprezintă o relație verticală exagerată între incisivii superiori și cei inferiori, în care dinții frontali superiori acoperă într-un procent crescut dinții inferiori la închidere.
Un anumit grad de suprapunere este fiziologic. Atunci când această suprapunere depășește limitele considerate normale, poate fi necesară evaluare ortodontică.

În formele accentuate, ocluzia adâncă poate influența funcționalitatea aparatului dento-maxilar.

Printre consecințele posibile se numără:

• uzura prematură a dinților anteriori

• presiune crescută asupra incisivilor inferiori

• tensionarea musculaturii masticatorii

• disconfort sau suprasolicitare la nivelul articulației temporo-mandibulare

• modificări estetice ale zâmbetului

Gradul de suprapunere verticală este evaluat clinic și exprimat procentual. Valorile considerate fiziologice se încadrează într-un interval moderat, iar depășirea acestuia poate necesita monitorizare sau tratament.

Literatura de specialitate descrie asocieri între uzura ocluzală, caracteristicile mușcăturii și simptomatologia temporo-mandibulară (Van’t Spijker et al., 2015; Riolo et al., 1987; Nanda & Kapila, 2010).

Da. Ocluzia adâncă poate fi corectată prin tratament ortodontic adaptat vârstei și complexității cazului.

În funcție de diagnostic, pot fi utilizate:

• aparate dentare fixe

• sisteme cu gutiere transparente

• dispozitive ortodontice pentru copii aflați în perioada de creștere

În cazul anumitor forme ușoare sau moderate, sistemele cu gutiere transparente pot reprezenta o opțiune terapeutică eficientă. Indicația exactă se stabilește în urma evaluării clinice și a analizei ortodontice complete.